O colecție de biografii și informații despre figuri notabile
Karel May, pe numele complet Karl Friedrich May, cunoscut în mediul german ca Karl May, dar și sub pseudonimele Karl Hohental, D. Jam, E. v. Linden etc., a fost un scriitor, prozator și autor de romane și povestiri de aventuri, în principal din diferite țări exotice. Karel s-a născut al cincilea copil într-o familie foarte săracă. Ambii părinți, Heinrich August May și Christina Wilhelmina May, se ocupau cu țesutul. Bunica se ocupa de copii. Băiatul a suferit din copilărie de probleme de vedere și rahitism, cauzate probabil de condițiile igienice precare și de foamete. La vârsta de 5 ani însă, medicii au reușit să-i îmbunătățească cel puțin vederea lui Karel. După ce a început școala primară, s-a dovedit că Karel era un copil foarte talentat. Tatăl său era bucuros și, prin severitatea sa, l-a îndrumat spre studiu aprofundat. Până la 15 ani, băiatul a învățat latina, franceza și engleza, să cânte la vioară, pian și orgă. Apoi a intrat la seminarul pedagogic. După absolvire, a lucrat o scurtă perioadă ca profesor în Glauchau, de unde a fost concediat pentru că a sărutat soția proprietarului său. S-a mutat deci la Altchemnitz, unde a fost denunțat pe nedrept de un coleg de cameră pentru furtul unui ceas. May a fost condamnat la o pedeapsă mai scurtă, dar mai ales nu mai putea practica meseria de profesor. Aceasta a fost cauza căderii sale nervoase, probabil suferea de tulburare de identitate disociativă (astăzi ar fi fost tratat la psihiatrie, dar atunci aceste boli nu erau încă cunoscute). După eliberarea din altă închisoare pentru diverse infracțiuni, a aflat că bunica sa iubită a murit și s-a prăbușit psihic din nou. Pentru alte infracțiuni a fost apoi din nou condamnat, în închisoare a început pentru prima dată să-și scrie povestirile despre ținuturi exotice și locuitorii lor. Acestea au apărut inițial în reviste, dar curând au fost remarcate de editorul Heinrich Münchmeyer, care i-a oferit lui May un post de redactor la editura sa. May s-a mutat deci la Dresda și a publicat deja destul de regulat. Printre primele povestiri se numără și povestirea „Old Firehand”, în care apare pentru prima dată personajul indianului onorabil din tribul Apașilor, Winnetou. Pentru Münchmeyer a scris încă câteva opere, dar ulterior s-a despărțit de el din punct de vedere al opiniilor și a lucrat pe cont propriu. Aceasta însă nu l-a susținut financiar, așa că în 1877 a acceptat un post de redactor la revista „Frohe Stunden”. Aici a apărut în serial opera sa „Prizonieri pe mare”, din care o parte a fost inclusă în alt roman indian, „Old Surehand”. În 1880 s-a căsătorit cu Emma Lina Pollmer, căsătoria a durat 13 ani, dar s-a destrămat. În acea perioadă, Karel a început să aibă succes literar, a scris mai multe cărți în care personajul principal este deja „Old Shatterhand”, care era alter ego-ul autorului. May însuși susținea că cărțile sale erau însemnări din călătoriile pe care le-a întreprins, dar din surse știm că în acea perioadă trăia doar în Germania. Cu toate acestea, în cele din urmă a plecat în Orient, în 1899, când a ajuns până în Sumatra. Călătoria sa a fost însă în mare măsură o dezamăgire pentru el, deoarece țările și eroii de acolo nu erau așa cum și-i imaginase și cum scrisese despre ei. Și din romanele pe care le-a creat după aceste călătorii simțim o realism mult mai mare („Și pacea pe pământ!”, „În împărăția leului de argint”). După divorțul de prima soție, s-a mai căsătorit o dată, cu Klára Plöhnová. Sfârșitul vieții sale nu a fost însă deloc fericit, scriitura a fost intercalată cu apariții în instanță, unde s-a judecat cu succesorul fostului editor în legătură cu romanele de proastă calitate care - deși nu le-a semnat - au fost fără echivoc atribuite lui. De asemenea, au ieșit la iveală și escapadele sale criminale din tinerețe, cauzate în principal de boala sa. Chiar dacă a câștigat în cele din urmă procesele, s-a bucurat de victorie mai puțin de un an și a murit de epuizare la vârsta de 70 de ani. Opera lui May este foarte vastă, conține zeci de romane, colecții de povestiri și povestiri independente. A fost reînviată în anii 1960, când au fost realizate filme despre Winnetou și Old Shatterhand după cărțile sale. Chiar dacă filmele copiază puțin originalele literare, au devenit pur și simplu cult.