O colecție de biografii și informații despre figuri notabile
Miguel de Cervantes, pe numele său complet Miguel de Cervantes y Saavedra, a fost un scriitor și dramaturg spaniol. Pe exemplul său putem vedea că și dintr-o familie săracă poate proveni o personalitate celebră (deși sărăcia l-a urmărit până la sfârșitul vieții). Cervantes a fost fiul unor părinți săraci, tatăl său lucra ca chirurg. Educația sa a fost mai degrabă întâmplătoare și nesistematică, cel mai mult l-a învățat umanistul Juan López de Hoyos, care chiar i-a publicat câteva dintre poemele sale juvenile în operele sale. Soarta sa ulterioară este legată de bătălii și război. În 1569 a plecat în Italia în slujba cardinalului Giulio Acquaviva, un an mai târziu a intrat în armată și în anul următor a participat, sub conducerea lui Juan de Austria, la bătălia navală de la Lepanto, unde și-a pierdut mâna stângă. În anii următori, chiar și cu acest handicap, a participat la alte campanii în Corfu și Tunis. În 1575 se întorcea în Spania cu scrisori de recomandare și trăia cu speranța că va fi promovat căpitan. Nava sa, însă, a fost atacată de pirați berberi lângă coasta franceză, iar Cervantes a fost dus în captivitate în Alger. Visurile sale s-au spulberat pentru cinci ani întregi. A încercat de mai multe ori să evadeze, dar fără succes. Familia sa, cu un efort enorm, a strâns bani pentru răscumpărare și, în cele din urmă, în 1580, a fost răscumpărat de un călugăr din Ordinul Trinitarienilor. Ironia sorții a fost că, după întoarcerea în patrie, nu a putut găsi niciun loc de muncă. Patru ani mai târziu s-a căsătorit cu o fată tânără (de optsprezece ani) dintr-o mică nobilime rurală, iar soții s-au stabilit în sudul Spaniei, mai precis în Sevilla. Cervantes s-a întreținut ca cumpărător de cereale și ulei pentru flota spaniolă. În același timp, a încercat să câștige bani suplimentari din literatură, dar romanele și piesele sale de teatru nu i-au adus prea mult. Deoarece nu se pricepea nici la tranzacții comerciale, a devenit curând victima unei înșelăciuni. Pentru aceasta a fost excomunicat din biserică și i-a rămas o singură profesie: perceptor de taxe. Nici aceasta nu l-a ferit însă de datorii și a fost închis de mai multe ori pentru insolvență. Din Sevilla a plecat la Valladolid, unde a fost din nou închis, de data aceasta sub suspiciunea de crimă, deoarece un nobil mort a fost găsit la ușa sa. Din fericire, crima nu i-a fost dovedită, dar soția sa se despărțise de el cu mult timp în urmă. Când Cervantes a publicat celebrul Don Quijote, a obținut succes și mulți protectori, dar din punct de vedere financiar era încă sărac. Restul vieții l-a petrecut în Madrid, practic în sărăcie. Cel mai faimos roman al lui Cervantes, Don Quijote, pe numele său complet Cavalerul ingenios Don Quijote de la Mancha, a intrat în istoria literaturii nu numai spaniole, ci și europene. Scopul său inițial a fost să parodieze romanele cavalerești, dintre care multe apăruseră pe scena literară la acea vreme. Romanul a devenit un model pentru multe alte opere ale literaturii universale. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că oferă o imagine profundă a personajului principal și a vieții în general. Pe cuplul contrastant Don Quijote și sluga sa Sancho Panza, Cervantes arată eterna ciocnire a idealului cu realitatea, a iluziilor și visurilor cu bunul simț, totul cu participarea elementelor tragice și comice. Cervantes a reușit să contureze personajele până la cele mai mici detalii, nu sunt personaje plate ale autorilor dinaintea sa. Se bazează atât pe viața sa, cât și pe observarea oamenilor din jur, pentru care, de altfel, a avut multe ocazii. Un moment interesant este finalul operei, când Don Quijote, muribund, pare să-și recapete rațiunea și percepția pământească" a lumii, în timp ce Sancho Panza, întotdeauna realist, începe să tindă spre idealism. Semnificația considerabilă a acestei opere poate fi văzută, pe de o parte, în faptul că unele expresii consacrate sunt folosite și astăzi (de exemplu, donquijotism), dar și în faptul că în 2002, când a fost organizată o anchetă a celor mai importanți autori ai lumii (de către Norwegian Book Club), romanul a fost inclus printre cele 100 cele mai importante opere de ficțiune în general. "