O colecție de biografii și informații despre figuri notabile
Václav Havel a fost un dramaturg, disident și primul președinte post-revoluționar al Cehoslovaciei. Copilăria și-a petrecut-o la Praga, dar școala primară a studiat-o în orașul apropiat Poděbrady, la prestigiosul Colegiu Jiří din Poděbrady. Ulterior, a avut probleme din cauza originii sale dintr-o familie burgheză bogată și de aceea a învățat meseria de chimist de laborator, deși nu avea nicio legătură cu acest domeniu. Nici universitatea nu și-a putut-o alege și i-a fost interzisă o specializare umanitară, așa că a absolvit facultatea de economie a Universității Tehnice Cehe din Praga. Talentul literar și umanist al lui Havel s-a manifestat în ciuda interdicțiilor de studiu și a început curând să contribuie la reviste și să scrie primele piese de teatru. A fost critic la adresa regimului comunist, ceea ce a culminat în 1968, în timpul Primăverii de la Praga. Havel s-a alăturat oamenilor care cereau reforme și liberalizarea regimului. A fost ales în fruntea organizației democratice Cercul Scriitorilor Independenți și a dezvoltat cerințe politice, cum ar fi abolirea rolului conducător al Partidului Comunist și permiterea altor partide. După invazia trupelor rusești a continuat să critice, dar regimul comunist a restabilit controlul asupra societății și a reușit să-l elimine pe Havel din spațiul public. I-au fost interzise nu numai textele critice, ci și piesele de teatru. La acea vreme era deja un autor cunoscut și în străinătate, așa că nu a avut probleme financiare la fel de mari ca alți disidenți și a avut sprijinul publicului european atunci când a fost închis de regim. În timpul normalizării din anii ’70, a devenit unul dintre primii purtători de cuvânt ai Cartei 77 și, din această cauză, a fost închis timp de câteva luni. După eliberare a continuat activitatea disidentă și a devenit purtător de cuvânt al Comitetului pentru Apărarea celor Persecutați Pe Nedrept, care monitoriza cazurile deținuților politici. În această perioadă a scris și celebrul eseu Puterea celor fără de putere, în care a descris funcționarea regimului comunist și a demascat strategiile acestuia. Represiunile au crescut treptat și în 1979 Havel a fost condamnat la patru ani și jumătate. În închisoare, sănătatea sa s-a deteriorat semnificativ și a putut petrece restul pedepsei în arest la domiciliu, dar șederea în închisoare a avut consecințe permanente. Încercarea de a-l reduce la tăcere pe Havel nu a reușit, iar poziția sa în străinătate s-a consolidat prin închisoare. În 1988 a început să activeze în organizația non-profit Comitetul Helsinki Ceh, care supraveghea respectarea drepturilor omului. În anul revoluționar 1989 a fost din nou foarte activ și, printre altele, a inițiat petiția Câteva propoziții, care cerea eliberarea deținuților politici sau permiterea demonstrațiilor și sub care s-au semnat câteva mii de oameni, inclusiv personalități cunoscute. În timpul Revoluției de Catifea de la sfârșitul anului 1989 a participat la înființarea Forumului Civic și a devenit una dintre figurile principale ale protestelor. După abdicarea lui Gustáv Husák, a existat un consens în tabăra democratică că Havel ar trebui să devină noul președinte. Datorită entuziasmului revoluționar și a presiunii mari, s-a reușit convingerea chiar și a deputaților comuniști să voteze pentru Havel și pe 29 decembrie 1989 Havel a fost ales președinte al Republicii Socialiste Cehoslovace. Această primă perioadă a durat șase luni și principalul său scop a fost pregătirea primelor alegeri libere de la lovitura de stat comunistă din 1948. În acest timp, Havel nu a avut practic nicio opoziție, deoarece comuniștii pierdeau puterea, iar forțele democratice abia se organizau. Datorită acestui fapt, a avut puteri mari, dar și câteva decizii controversate, în special amnistia în masă, care a vizat nu numai deținuții politici, ci și criminalii. Pe 5 iulie 1990, Havel a fost ales și în alegerile libere. Datorită popularității sale de lungă durată în străinătate, a reușit să integreze Cehoslovacia în politica mondială și să impună o orientare spre Occident. În această perioadă a avut loc celebra sa apariție în Congresul american. A fost un mare oponent al divizării Cehoslovaciei și, când divizarea nu a putut fi împiedicată, a demisionat din funcție și s-a retras în viața privată. După destrămarea Cehoslovaciei, Havel a revenit în politică și pe 26 ianuarie 1993 a fost ales primul președinte al Republicii Cehe. Pe 20 ianuarie 1998 a fost apoi ales și a doua oară, adică pentru ultima dată. În timpul acestor mandate prezidențiale, Republica Cehă a reușit să fie acceptată în NATO și a început procesul de aderare la UE. După părăsirea funcției prezidențiale a continuat să scrie texte, să se exprime în politică și să mențină legături cu disidenții din întreaga lume. Deși piesele de teatru ale lui Havel nu puteau fi jucate în timpul comunismului, ele au fost publicate în lume și au avut un puternic ecou. Printre cele mai cunoscute piese se numără Sărbătoarea în grădină, Anunțul, Audiența și Plecarea. Ultima piesă menționată a scris-o abia după ce i-a expirat al doilea mandat prezidențial. Toată viața a scris, de asemenea, texte scurte și eseuri, cel mai cunoscut fiind eseul Puterea celor fără de putere. Astăzi, multe clădiri poartă numele lui Havel, în special Aeroportul Václav Havel din Praga.